Sunt convins că foarte mulţi dintre dumneavoastră care aţi văzut bloguri şi saituri pline de publicitate v-aţi gândit că este uşor să câştigi bani pe net.
Zis şi făcut. A-ţi pus de un blog, aţi gândit, aţi muncit, au trecut luni chiar ani dar publicitate ioc, bani ioc.
În cele ce urmează vă prezint o metodă simplă, chiar foarte simplă de aceea nu v-aţi gândit la ea... sau poate nu aţi aplicat sistemul potrivit sau poate nu faceţi parte din "sistem"...
Punctul unu:
Se ia o soţie, fiică, mamă, soră sau amantă de parlamentar, ministru sau director general.
Se deschide un blog.
Se cauta un domeniu de blog. Unul culinar este foarte potrivit. Doar orice femeie din cele enumerate mai sus, ştie sa facă cartofi prăjiţi şi ouă fierte... ce naiba...
Se caută un nume pentru blog. Daca nu se găseşte, se cumpără. Cu o mie de euroi... Are tăticul bani...
Se angajează o "negresă", de regulă o studentă mai sărăcuţă, dar cu ceva cunoştinte de IT...
Se pune la treabă. Se caută prin cărţi, ziare, reviste, dar mai ales pe internet prin saiturile străine tot felul de reţete italieneşti, turceşti, spaniole, pot fi şi ruseşti, se traduc cuvânt cu cuvânt apoi se postează pe blog drept originale.
Se ia legătura cu patronul restaurantului unde "specialista" ia prânzul şi acesta o serveşte cu fotografiile necesare, doar blogul trebuie să fie cât de cât profesionist nu?...
Imediat tăticul cere subalternelor să comenteze "pozitiv" pe blogul specialistei în "gourmandise"...
Negresa invită toate prietenele şi colegele la o cafea (de regulă pe Dorobanţi) şi le prezintă situaţia, cu promisiunea altor serii de cafele şi îngheţate...
Astfel că blogul începe să devină plin de comentarii de genul:-wow... ce reţetă minunată... super... mulţumim...
-Mmm... ce bine arată... chiar azi fac şi eu...
-Tu, dar te pricepi de minune...
-Phii... dragă nici mama nu făcea o ciorbă aşa bună...
-Miamm... aşa ceva bun n-am mâncat în viaţa mea...
-De când gătesc după reţetele tale, familia mea este mult mai fericită...
-Soţul meu a mâncat trei porţii...
-Copii mei sunt înnebuniţi, au cerut să le mai fac...
-Până şi scorpia de soacră-mea a lăudat reţeta...
Acum tăticul ia legătura cu patronii unor bine-cunoscute firme şi le face invitaţia să viziteze blogul scumpei lui soţii, fiice, mame, sau amante.
Cum patronii sunt "băieţi deştepţi", pricep imediat şi încep să curgă reclamele şi publicitatea spre blogul protejatei. Şi tot imediat, începe să se umple şi contul bloggeriţei cu zeci, sute şi mii de euroi...
Punctul doi:
Specialista simte nevoia unei recunoaşteri naţionale ale talentelor sale.
Numaidecât, la sfatul absolut dezinteresat al unui prieten sus pus, un binecunoscut sait culinar pune de un concurs pentru bloggerii iubitori în de-ale bucătăriei.
Cum câştigătorul este cunoscut, se pune un premiu I de câteva mii de dolari. Să fie mulţumit tăticul...
Pe lângă "fraierii" cinstiţi se înscrie şi "specialista".
Câştigator va fi cel care primeşte cel mai mare număr de like-uri la reţeta sa.
Bloggeriţa noastră, pune în mişcare toţi cunoscuţii, clienţii, obedienţii, prietenii negresei, la nevoie chiar angajează doi-trei specialişti în schimbat IP-uri şi strânge astfel sute chiar mii de like-uri apreciative.
Dacă nu ajung like-urile, are grijă comisia de numărare...
Premiul I este asigurat!
Punctul trei:
Astfel proprietara blogului devine o foarte cunoscută specialistă în gastronomie, fiind invitată la conferinţe si convenţii, în ţară şi pe afară...
Simplu... Nu?...
Mai poftiţi...
p. conf.
Vasile Giurgiu
Vasile Giurgiu
Măi să fie!!!
RăspundețiȘtergereUauuu...
RăspundețiȘtergere