Într-o epocă de minciună universală, să spui adevărul este un act revoluţionar.

In ţara mea



În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante!...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării…

În ţara mea sunt tei şi plopi
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee.
Sunt vorbe de păstrat în spirt
Expuse prin muzee…

Din larg de crânguri vin zefiri  şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri,
Şi fete ca-n poveste.
Idile nasc şi se desfac sub luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac,
Şi dragostea minciună.

Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte multe,
Şi pribegesc scrâşnind din dinţi;
Dar cine să-i asculte...
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton,
Si nepăsarea preşedinte…

(Ion Pribeagu)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu